Mongolia

Mongolia este o întinsă tară interioară, cu o suprafată de trei ori mai mare decât cea a Frantei, situată în Asia centrală, între China si Rusia. A fost incomensurabil mai mare în timpul perioadei cuceririlor mongole, sub Ginghis Han si Kubilai Han. Până în secolul XX, Mongolia a fost de două ori mai mare decat în prezent, incluzând portiuni mari din Siberia si zona cunoscută acum sub numele de Mongolia Interioară, controlată de China.

Mongolia are 3.000 de km de granită cu Rusia în partea de nord si 4.670 km de granita cu China în partea sa sudică. De la nord la sud, poate fi împărtită în patru mari zone: stepă de munte si pădure, stepă de munte, semi-desert si desert, acesta din urma ocupând aproximativ 3% din suprafata sa totală. Mongolia este una dintre tările cu cea mai mare altitudine din lume, cu o cota medie de 1.580 m. Cei mai înalti munti ai săi se găsesc în vestul său extrem. Muntii Altai Mongoli Nuruu sunt în permanentă acoperiti de zăpadă iar cel mai înalt vârf de aici, Tavanbogd, are 4.370 m înăltime si formează un ghetar superb, care domină imaginea aeriană de peste Mongolia, Rusia si China. Între vârfurile semete găsim deserturi aride, unde precipitatiile sunt evenimente extrem de rare. Cea mai scazută altitudine o întâlnim în partea de est a tării, în jurul lacului Khuch – 560 m. Stepele extinse, care acoperă centrul si estul Mongoliei sunt cu adevărat inima acestui tinut izolat. În sud găsim domeniul desertului Gobi, cu dunele sale largi de nisip si canioanele din partea sa estică, zonă denumită “cimitirul dinozaurilor”. Desertul acoperă cu preponderentă teritorii ale Mongoliei, dar se extinde si pe teritoriul Chinei, înspre sud. Mare parte din restul tării este acoperită de păsuni, locul în care descoperim faimosii căluti Takhi, cei pe care Ginghis Han i-a folosit în campaniile sale de cucerire.

Mongolia este punctată de aproximativ 4.000 de lacuri, cel mai mare dintre ele, Lacul Huvsgul, continând 2% din rezerva de apă dulce a planetei.

Populatia Mongoliei este acum de aproximativ 2,7 milioane de locuitori. Rata cresterii populatiei oscilează în jurul valorii de 2,8%. Două treimi din totalul locuitorilor tării au până în 30 de ani iar 40% sunt copii, până în 14 ani. Mare parte din cresterea accelerată a populatiei a fost absorbită de zonele urbane ale tării, lucru ce a dus la majorarea populatiei urbane până la 1 milion de locuitori, din care se evidentiază net Ulan Bator, cu aproximativ 900.000 locuitori. În timp ce densitatea medie în Mongolia este de 1 locuitor/kmp, densitatea în desertul Gobi este de 0,2 locuitori/kmp. 75% dintre locuitori sunt vorbitori de mongolă Khalha, limba oficială a statului, 15% din totalul populatiei vorbind alte limbi de origine mongolă. Minoritătile etnice sunt în principal vorbitoare de limbi turcice, precum kazahă, tuvinian, urianhai si hoton.

Grupuri etnice: 85% mongoli, 7% populatii de origine turcică, 5% tungusic si 3% alte grupuri. Patru milioane de mongoli locuiesc în prezent în afara tării.

Cunoscută sub numele de “Tara cerului albastru”, Mongolia este o tară însorita, 250 de zile din an fiind senine. Mongolia are veri calde si ierni extrem de reci. Tara reprezintă cel mai bun exemplu de climă continentală din lume, cu intervale extreme de temperatură, atât diurne, cât si anuale. Temperatura anuală în majoritatea tării este sub punctul de înghet între lunile noiembrie si martie, aproape de punctul de înghet în aprilie si octombrie. Se întâlnesc nopti cu temperaturi mai joase de -40 grade Celsius în fiecare an, minima înregistrată fiind de -55 grade Celsius în zona lacului Uvs. Extremele din timpul verii ating 40 de grade Celsius în Desertul Gobi si 33 de grade în capitala Ulan Bator.

Mongolia are 21 de provincii (“aimags” în mongolă), capitala la Ulan Bator, si 3 mari orase autonome: Darkhan, Erdenet si Choir. Provinciile sunt divizate în “soums” sau districte (în total 298). Cea mai mare provincie este Provincia Gobi de Sud (“Umnugobi Aimag”) si ocupă o suprafată totală de 165.000 kmp. Din cauza conditiilor climatice severe, provincia are si cel mai mic număr de locuitori, aproximativ 42.000.

Modul de viată mongolez este unul nomad si în strânsă legătura cu miscarea animalelor în habitatul lor natural. În ciuda urbanizării, traditiile stepei joacă încă un rol important. Chiar si în orasele mari, majoritatea mongolilor locuiesc încă in traditionalele iurte sau “Ger” (“Ger” în mongola înseamnă casă), corturi albe si largi, care pot fi usor mutate dintr-un loc într-altul si au un aspect general: usa este pozitionată întotdeauna spre sud, spre spate si putin spre vest se găseste locul de onoare în care se primesc oaspetii, partea din spate (numită khoimor) este locul în care stau bătrânii si se păstreaza lucrurile de valoare, iar pe zidul din spate este altarul familiei, cu imagini budiste, fotografii de familie si valizele.

Mongolii au avut întotdeauna la inimă budismul tibetan iar legăturile dintre Mongolia si Tibet sunt vechi si adânci. O dată în viată, fiecare mongol budist devotat încearcă să ajungă în batrânul oras Lhasa; tibetanii, în schimb, s-au bazat întotdeauna pe diverse grupuri mongole pentru a-si sustine puterea politică. La momentul preluării puterii de către comunisti, în 1921, în Mongolia existau 110.000 de lama (calugări), trăind în aproximativ 700 de mănăstiri. Începând cu 1930, mii de calugări au fost arestati, trimisi în lagărele de muncă din Siberia si de atunci, nimeni n-a mai auzit nimic de ei. Mănăstirile au fost închise si jefuite si toate cultele religioase au fost scoase în afara legii. Libertatea de religie nu a fost restaurată până în 1990. De atunci până acum, în Mongolia a avut loc o renastere fenomenală a budismului (si altor religii). Mănăstirile au fost redeschise si unii dintre fostii lideri ai comunistilor au devenit “lama”. Toate mănăstirile si templele (sum) au nume tibetane. Există un număr semnificativ de musulmani suniti în partea de vest a Mongoliei, multi dintre ei fiind kazahi.

Pictura, muzica si literatura mongolă sunt dominate de budismul tibetan si nomadism. Dansurile “tsam” sunt efectuate pentru a exorciza spiritele rele si sunt influentate de nomadism si samanism. În afara legii pe vremea regimului comunist, aceste traditii au fost reluate recent. Muzica traditională implică un număr mare de instrumente muzicale si stiluri. În cânturile traditionale mongole vocile masculine antrenate provoacă un gen de sunete guturale puternice, transmitând mai multe sunete în acelasi timp. Muzica traditională si dansul nu sunt complete fără un dram de contorsionism, o veche traditie mongolă.

Mongola, limba oficială a statului, face parte din aceeasi mare familie de limbi uralo-altaice, care cuprinde limba finlandeză, turcă, kazahă, uzbekă si coreeană. Începând cu 1944, alfabetul oficial al limbii mongole a fost alfabetul chirilic rusesc. Scriitori mongoli au produs o operă literară extinsă, prea putin cunoscută de către europeni. Doar de curând, literatii mongoli au început să traducă cele mai importante texte ale lor – “Mongolun Nigucha Tobchiyan” (Istoria Secretă a Mongolilor) – care celebrează zilele de măretie ale mongolilor.

Un vechi proverb mongol spune “micul dejun să-l servesti singur, prânzul să-l împarti cu prietenii iar cina cu dusmanii tăi”. Cele mai importante mese ale zilei sunt, pentru mongoli, micul dejun si pranzul, care consistă, în mod obisnuit, în carne fiartă de oaie cu foartă multă grasime si faină, unele produse lactate si orez. Kazahii din vestul tării adaugă ingredientelor obisnuite si carnea de cal. Mongolii sunt mari băutori de ceai si băutura clasică este “suutei tsai” (ceai sărat în care se adaugă lapte). Bărbatii care refuză să bea vodcă sunt considerati timizi sau lasi, în timp ce păstorii îsi prepară singuri băutura numită “airag”, un fel de lapte de cal fermentat amestecat cu alcool, în proportie de 3%. Multi mongoli distilează produsul mai departe, producând băutura numită “shimiin arkhi”, adăugând alcool, până la o proportie de 12%.